Azi dimineata mi-a patruns in cabinet, folosind alternativ cele doua sensuri ale coridorului pe care le parcurgea spre o tinta clara, clatinandu-se pe picioare moi si sovaielnice, o fiinta de gen masculin de o veselie atroce, cu un nas rosu aproape ca al unui clown si „parfum” trasnitor. Tinea in mana o sacosa roz-somon cu o inscriptie cu litere de o schioapa: DIOGENE!!! in care se clatinau, ciocnindu-se, doua sticle. Nu cu suc!
Dupa ce mi-am impins globii oculari inapoi in orbite mi-am zis: Ia te uita! se pare ca unii sunt chiar atat de perseverenti in a-si afirma apartenenta la un anume curent filozofic! dar ma refer la accesoriul filozofului, nu cred ca domnul-subiect era nici cinic nici ascetic; gandul asta m-a fulgerat in timpul efortului cumplit de a ma abtine sa nu ma umfle un ras cu ragete… tinandu-ma bine de birou ca sa nu alunec de pe scaun si sa ma tavalesc pe sub el, in sughituri; i-am admirat sinceritatea involuntara si congruenta dintre gand si fapta (in gand, bineinteles). (Ocazie cu care mi-am amintit instant o gramada de bancuri, de genul „Noaptea tarziu, pe un intuneric deplin, vine un betiv acasa cu o sticla de Vodka in buzunar. Urcand scarile la bloc se impiedica si cade, si simte ceva umed pe picior. – O Doamne, sper sa fie sange!” sau „Pe un panou era atarnat un afis: – Bautura omoara incet dar sigur. – A doua zi, o mana necunoscuta adaugase – Eu nu ma tem de moarte!”)
Tot bineinteles, personajul meu vesel venise AZI sa-i rezolv o problema ALALTAIERI, problema de care altfel l-a durut fix in pix un an de zile, dar de rezolvarea careia avea NEAPARATA NEVOIE! ALALTAIEEEERI! Problema care nu aveam cum sa i-o rezolv alaltaieri, intrucat azi era prima data cand ma intalneam pe aceasta planeta minunata cu adeptul modern cu nas ros’ si ochi albastru apos al lui Diogene.
Este foarte greu sa-ti pastrezi sobrietatea profesionala in aceste conditii. In timp devii un actor desavarsit, pentru ca etica profesionala iti cere sa tratezi cu egal respect persoane extrem de inegale, inechilaterale, in-spalate (am adaptat un cuvant), inculte, enervante, imputite, imbatate, incruntate, indecente, inocente, insuportabile, incurabile, impecabile, adorabile, intratabile. Ti se pare un pleonasm incurabile-intratabile? Nu, nu este. Nu, unii nu pot fi tratati, iar altii nu se lasa tratati dar se vindeca; cu ajutorul lui Dumnezeu si al ingerilor pazitori personali, pentru ca noi, medicii, desi ne credem de multe ori dumnezei, nu suntem decat niste instrumente in mana Domnului (sper, desi am unele indoieli asupra unor confrati care imi dau senzatia ca au aderat la tabara cealalta!) si nimic mai mult.
Cum rezolvi azi o prolema care trebuia sa fie finalizata alaltaieri? Asta e la indemana oricui: muti data de azi poimaine si recuperezi timpul. Nu exista alta solutie. Eu, una, nu stiu alta. Pentru ca am fost de mai multe ori in situatia asta (oare mi se intampla numai mie?!), e o solutie verificata. Nu stiu de ce, dar a functionat fara gres, 100%. Nu pare deloc logic, dar e real. 
N-are legatura cu handmade si cu atat mai putin cu sapunul.
E din viata.
Alina