Handmade sau nu? Romanii mai apreciaza munca?

SAMSUNGDe multe ori am trecut pe langa tarabe cu maruntisuri, cautand obiecte care sa-mi spuna ceva. Pe cele mai multe – chinezarii cat cuprinde, si nu de cea mai buna calitate. Chinezii au si produse de calitate, dovada este in magazinele altor popoare, pe etichetele marfurilor lor scrie negru pe alb : MADE IN CHINA. La noi (romanii) este preferat obiectul ieftin in dauna celui de calitate, de aceea omuletii galbeni cu ochi ingusti aduc aici pe vapoarele lor saci intregi cu maruntisuri, in valoare de 1 euro sacul de o tona, pe care le distribuie in saci mai mici in depozitele romanesti, de unde sunt preluate apoi in saculeti si mai mici de vanzatori (romani in general) pentru a fi vandute la bucata cu 2-3-5 lei. Pentru chinez – un profit urias, pentru romani gauri in bugete, pentru ca banutul lor se duce pe alte meleaguri. Mai este un secret pentru cineva prosperitatea recenta a Chinei? (nu am nimic cu chinezii, a fost doar un exemplu intamplator!)

De ce nu mai apreciaza romanii (romancele) lucrul manual? In copilaria mea, a te afisa cu un obiect de imbracaminte superb croit sau tricotat de mama, matusa sau bunica era un adevarat orgoliu, modelele erau impartasite sau nu in functie de cat de bine putea sa aprecieze sau sa execute doritoarea sau de cat de darnica era detinatoarea, se plateau bani grei celor care lucrau astfel de haine. Se manca slow-food homemade, ca sa folosesc termeni actuali (mancare facuta de mana, nu de la restaurant, cum s-a exprimat fiica-mea dupa un sejur in muntii Buzaului, la Varlaam). Se imparteau mostre de mancare sau prajituri vecinior nu in ideea de parastas, ci de evaluare reciproca!

Am vazut de cateva ori (in timpul prezent) persoane stramband din nas la vederea pretului unor inele sau alte bijuterii handmade, afirmand in acelasi timp ca isi pot cumpara cu 5 lei de la piata. Femei care, dealtfel, purtau un lant grosut de aur la gat si 3-4 bratari din acelasi material, pe o mana, plus inelele din metal pretios. Deci nu din lipsa de bani au aceasta atitudine. Daca pun la socoteala ca pe bratul feminin cu pricina, alaturi de auraria de rigoare se etala o „blanita” naturala (proprie, ca sa nu existe confuzii!) sau ca tzipa in ochi manichiura jupuita, este evident ca lipsurile nu sunt de ordin material ci de o cu totul alta natura. Atunci mi se pare de inteles (dar nu justificata!) atitudinea unor expozanti la targurile de produse handmade, care, alaturi ce cele cateva obiecte confectionate manual, aduc si un sac de ieftinaturi chinezesti, pentru ca pentru locul acela de expunere a platit o taxa si risca sa nu-si scoata nici macar costul taxei cu ajutorul strambaturilor din nas!

2013-08-16_1810

Romanilor nu le mai place munca sau nu mai stiu sa munceasca, sau nu mai stiu ca exista activitati in care este implicata sincronizarea ochi-mana-creier? Imi pare rau ca fac afirmatia aceasta, dar, foarte recent, am intalnit in drumurile mele prin oras ceea ce mi se pare a fi introdus in clasamentele acelea de tipul „culmea…”: o doamna la automatul de cafea de pe strada, umpland o sticla cu 6 cafele de automat, scuzandu-se catre cei care asteptau sa-si ia cate un  pahar de ceva, motivand ca are musafiri. Discutand in timp ce-si umplea sticla, am aflat discret ca locuinta dumneaei este dotata cu bucatarie, gazele nu se oprisera, si avea si vase suficiente, insa prefera sa nu mai spele ibricul (cafeaua pateaza chiuveta!). Sub un brat tinea un pachet mare de seminte de floarea soarelui, tot pentru musafiri! Isi mai aduce aminte cineva de cafeaua la ibric, de prajiturele, de dulceata de casa?

Parca tot in dorul bancului: “M-am trezit luni și m-am gândit marți să merg miercuri la muncă, dar joi am văzut că vine vineri și mi-am zis: ce dracu’ să caut eu la muncă sâmbătă, când duminică este zi liberă”?

Recent am avut o discutie pe facebook cu o artizana care produce bijuterii, frapata fiind de cat de ieftin isi vindea aceasta produsele:

2013-07-31_1306[1]Este adevarat, uneori e foarte greu de apreciat in bani munca investita in crearea unui produs confectionat manual. Am vazut la un targ de handmade niste posetute superbe create din peticute de material textil cusute, apoi brodate si cu aplicatii cusute cu mana, la care mi-a fost jena sa intreb cat costa pentru ca dupa ce le-am admirat am facut „prostia” de a evalua (mental) pasii de executie (am facut si eu un pic de croitorie in trecut) si m-au trecut transpiratiile cand am realizat cata munca intra intr-o astfel de minunatie. Intrebati-o pe doamna Dacia Gongu. Atentie: exista si persoane avizate, care stiu ce inseamna handmade. Este adevarat ca au o anumita educatie. Dar ne opreste cineva sau ceva sa incepem sa facem educatie doamnelor (pentru ca in special ele sunt cele care fac cumparaturi), sa oferim informatii de calitate care vor opera incet dar sigur o schimbare in mentalitatea lor? Deja s-au inmultit atelierele de creatie, workshop-urile au cautare, asa ca dragele mele: la treaba, si artizani si „degustatori”!

Daca te pierzi putin in multime si asculti doleantele tinerei generatii in cautarea unui job (job, nu loc de munca!), vei observa ca fetele prefera sa se angajeze ca vanzatoare (atunci cand fizicul nu le favorizeaza pentru videochat sau dansatoare in club) iar baietii ca bodyguarzi (nume pompos aplicat functiei de paznic). Este trist sa le vezi tulbureala din ochi si, rareori, mirarea enorma cand o colega reuseste sa se accesorizeze innodand de 20 de ori un siret colorat. Ca sa vinzi sau sa pazesti ceva, cineva trebuie sa aduca niste marfa in rafturi. Ca sa fie marfa in rafturi, cineva trebuie sa o produca. Producatorul este cel care isi ia banii pe marfa. De ce acesti bani sa nu ramana in Romania? De ce sa dau 3 lei pe un inel a carui piatra (plastic) mi se dezlipeste poimaine, in cel mai bun caz, si sa nu dau 15 lei unui producator roman care, daca mi se intampla necazul de a mi se strica, imi repara sau inlocuieste produsul, ca doar il am la indemana?

Mentalitatea autohtona de a accepta dezbinarea intre romani a fost alimentata copios in ultimii douazeci si ceva de ani de cei care au avut interes sa vindem aici marfa lor, nu pe a noastra, insa, cu placuta surprindere, observ in ultimii ani (desi timid, caci sunt putine incurajarile si sustinerile) o parte dintre romani au inceput sa se trezeasca si sa lucreze cate ceva cu manutele si creierasele lor, atat cu emisfera stanga cat si cu cea dreapta. Sigur ca unele produse sunt mai scumpe decat cele chinezesti aduse din D******l R**u, dar nu costa o avere, pentru ca si cei care le produc doresc sa le vanda, nu doar sa le produca si sa le admire. Am vazut destule lucruri de calitate, si as adauga la aceasta si mandria de a fi produse autohtone! Cred ca este mai important sa te dichisesti cu un colier deosebit, de foarte multe ori unicat, pe care il schimbi mai rar,  decat sa etalez saptamanal un alt kitsch.

HandArt BAZAR bannerPentru mine a fost o surpriza extrem de placuta expozitia cu vanzare HandmadeArt Bazar de la Serendipity, unde expozantii s-au prezentat exclusiv cu produse proprii! Bijuterii la greu, accesorii de infrumusetare, obiecte ornamentale pentru casa, hainute create sau pictate haios, sapunuri, poate am uitat sa mentionez ceva. Dar toate obiectele prezentate acolo au avut cateva caracteristici comune: lucrate cu dragoste, cu pasiune si finisate cu deosebita grija, afisand astfel o calitate deosebita.

La fel de incantatoare a fost si constatarea atitudinii reciproce dintre expozanti. Ma asteptam, cel putin de la cei cu state mai vechi in ale artei, sa dau peste orgolii bine exprimate (daca au fost, au fost foarte bine mascate), in schimb, au fost incurajari din partea celor mai vechi in bransa catre nou veniti (eu incadrandu-ma in cea de a doua categorie :) ), schimburi de experienta, ateliere spontane de creatie, si chiar propuneri de colaborare.

Locatia a fost foarte potrivita atat temei expozitiei, cat si personajelor care s-au perindat pe acolo, in ciuda ploii torentiale si persistente toata ziua. :) Eu n-am pus la suflet, am considerat ca pentru mine e un semn de bun augur! Si asa a si fost.

seren

A existat un nucleu de doamne care se cunosteau anterior, care au fost motorul expozitiei. La unison ca atitudine, energie, bunadispozitie, determinare, sustinerea „bobocilor”, interes, un tot unitar care a fluidizat energiile pozitive! Ii multumesc inca o data Ruxandrei ca mi-a creat prilejul (si privilegiul) de a fi in preajma lor!

doamnele

Un bun prieten de al meu, Iulian Popescu, a ajutat extraordinar atmosfera, dupa ce ochiul sau expert a observat pe sub niste dragalasenii din carton confectionate prin tehnica origami, decupaje in filigran sau quilling, o pianina stinghera, pe care a inviorat-o imediat, in ciuda faptului ca era usor dezacordata. Din pacate nu m-am descurcat sa postez filmuletul! :(

S-a putut servi un ceiut (natural, fireste!) cu miere, cafeluta, prajiturele si atmosfera a fost calduta si prietenoasa, elevata, boema si cuminte, fara orgolii stupide.

Foarte multumita am fost datorita aprecierii sapunurilor mele, pentru ca una este sa fii incurajat sa handmade art bazar 2familie si prietenii apropiati, alta sa aprecieze cineva care nu te cunoaste. Sapunaresc de cativa ani, si nu totdeauna am fost multumita de ceea ce a iesit, iar criticile celor apropiati mi-au folosit la imbunatatirea retetelor. N-am scos la lumina decat pe cele care au primit „aviz” pozitiv. Multumirea este si mai mare cand cineva care a folosit produsele mele vrea sa repete experienta sau sa o duca mai departe! Asta m-a incurajat sa-mi scot la a doua editie la lumina si uleiurile de plaja, uleiurile de masaj si zic eu, voi scoate si deodorantele naturale, dar despre asta voi vorbi intr-un alt articol.

 

Eu acum folosesc urmatoarele homemade: sapunuri, deodorant, crema antiritanta, crema contra durerilor articulare si musculare, create de mine. Am foarte multe bijuterii handmade, dar create de altii, desi am cochetat si eu cu asta consider ca nu poti fi expert decat pe un segment mai redus, asa ca fac loc altora :). Hainute croite si cusute in casa, in special de mama, pe care o pup si aici virtual. Gatesc, pun conserve, prepar inghetata de casa si sucuri naturale, infuzii la rece si altele prin bucatarie. Asta imi amintesc momentan, dar mai pot adauga mai tarziu.

Tu ce parere ai fata de astfel de produse ?

Merita sa investesti intr-un obiect produs manual, cu multa atentie, sau cumperi ceva numai pentru ca este ieftin?

Cum crezi ca putem schimba mentalitatea fata de munca si fata de produsele lucrate manual?

Te astept sa-mi lasi o parere mai jos intr-un mic comentariu. Cel mai bun comentariu va fi rasplatit cu un sapun creat de mine, pe care si-l va alege castigatoarea/castigatorul.

Cu prietenie,

Alina

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *