Artemisia este varianta moderna, discret tunata, a unei fetze vechi. Nu e retro, desi are aerul, are sarm, are chic dar este lipsita de asprimea bunicii si strabunicii ei. Practic e chiar blanda, in timp ce pastreaza toate calitatile generatiilor anterioare. E rafinata, seducatoare, supla, spumoasa si saruta catifelat. In plus, miroase divin.

Un singur lucru nu stiu (oare voi avea curajul sa incerc?): spala rufele la fel de bine?

Are o culoare verzui-kaki pal, usor sidefata, data de amestecul de pelin, menta si busuioc. Toate cat se poate de curate chimic, cu origine in gradina mamei. I-am mai pus putin ulei de musetel, care imi place pentru finetea cu care trateaza pielea iritata sau uscata.  Bineinteles Continue reading →