La ce renunţi pentru a trăi frumos?

Veneam acasă de la serviciu, într-un tramvai nu prea aglomerat, încălzit. Am luat loc pe un scaun şi mă gândeam ce să pritocesc în minte, întrucât până acasă fac peste o oră şi astăzi uitasem să-mi iau o carte în poşetă, cum fac de obicei. Nici ziar nu-mi luasem, aşa că eram singura cu gândurile mele. O zi obişnuită la serviciu, fără probleme deosebite, calma. Ideal, nu? Şi atunci?

Cred că puţină lume ar înţelege de ce îmi doresc să renunţ la jobul meu actual pentru a mă ocupa de cu totul altceva. Puţini…dar cu siguranţă dintre cei care simt că au atins maximul în locul în care lucrează acum sau cărora li s-a schimbat ambientul care lucrează. Ambient însemnând şi principiile generale (acum i se spune fişa postului, nu?) care guvernează profesia ta atât pe meleagurile noastre, ca şi pe altele.

Şefa mea, care ştie  ceva, cum că mă pregătesc pentru o altă viaţă, m-a întrebat la un moment dat dacă nu aş regreta ieşirea din sistem. I-am răspuns ferm: dacă o pot face, nu am cel mai mic regret! A considerat că am fost prea greu „încercată” în poziţia mea profesională. E adevărat că am trecut prin situaţii grele la locul de muncă, dar cu mulţi ani în urmă. Poate le voi putea povesti vreodată, acum mi-aş aprinde paie în cap. Le-am rezolvat, fraţilor! Aproape singură! Situaţii în care bărbaţi în toată puterea şi-ar fi luat tălpăşiţa, ţinute în frâu de o femeiuşcă cât un dop, aparent molatica, dar cu voinţă de oţel. Am făcut „curăţenie”, am îmblânzit fiarele, le-am domesticit, le-am pus în rafturi, le-am etichetat şi le-am trasat sarcini! Dar de acum, gata! Nu asta mă determina să fac acest pas!

Cu săpunurile decorative m-am întâlnit acum câţiva ani, într-un târg de handmade de pe alte meleaguri. Între tablouri şi bijuterii, m-a „tras” de nas ceva…îmbietor până la Dumnezeu! Păi arătau şi bine! Miroseau de-ţi venea să le lingi, a tot felul de fructe, şi arătau, în grămadă organizată în care e aflau, ca o salată de fructe asezonată cu jeleuri. Nu mai văzusem aşa ceva niciodată! Nu m-am putut abţine să nu cumpăr câteva, pe care le-am făcut cadou la întoarcerea în ţară. Dar unul dintre ele l-am păstrat, îl am şi acum agăţat în baie, mai zbârcit puţin, dar încă frumos şi parfumat.

Atunci nu prea mă gândeam că aş putea face şi eu aşa ceva, îmi plăcea valoarea lor decorativă, vizual şi olfactiv. În plus săpunul făcut în casa de diverse persoane (cred că aproape oricine are rude la ţară cunoaşte săpunul de rufe) mă dezamăgea cumplit, degeaba încercau să îl parfumeze (cu parfum din ăla la kil, Dumnezeule, că pelinul nu mai era la modă!) mi se părea (nu numai mie! chiar aşa era!) că miroase oribil, lasă urme groase pe piele, haine şi orice atingea.

Nici nu mai ştiu cum am ajuns într-o zi să fac eu săpunul meu. Cred că bucăţica magică de săpun agăţată pe peretele din baie a funcţionat acolo ca un MAGNET. Am căutat pe net cum se fabrică săpunul şi am aflat că există şi o metodă de fabricare la rece a săpunului de casă, am citit pe forumuri „străineze” despre avantajele folosirii săpunului fabricat prin aceasta metodă iar de aici la achiziţionarea ingredientelor şi instrumentelor necesare a mai fost un pas foarte mic.

Am turnat primul meu săpun şi a ieşit perfect! Nu numai că arăta frumos, dar să vezi ce surpriză: m-am spălat cu el şi nu mi-a mai crăpat pielea mâinilor! Da, ai citit bine, crăpat pielea. Păi cam asta mi s-a întâmplat după ce s-a născut fetiţa mea când mă spălam cu săpun. N-am mai suportat nici un săpun solid! Nici cu cele lichide nu mă împac decât cu foarte puţine. Mâncărimi, usturimi, crăpături, creme de mâini din belşuuuug, unguent de galbenele cât incaaaapeee! Bună crema de gălbenele, nu? Foarte bună. Din această cauză primul meu săpun a fost cu gălbenele (infuzie, ulei de galbenele) şi în sfârşit şi pielea mea a devenit catifelată, fără să mai cheltui o avere pe creme de îngrijire a mâinilor. Este printre săpunurile mele preferate şi în ziua de azi.

După aceea am mai turnat şi alte reţete de săpun, unele mi-au ieşit, altele nu, am urmat şi un curs de api-fito-aromaterapie ceea ce mi-a mai pus câteva cărămizi la temelia construcţiei mele.

Au urmat apoi mai multe tranşe de săpun, unele reuşite, altele nu, căutări pe net (la alţii pe forumuri de săpunari, ca pe site-urile româneşti informaţii erau puţine) ca să văd de unde vin nereuşitele (deci am făcut research intuitiv, cu mult înainte de MIB :) ).

Am umplut câteva rafturi de dulap cu diverse bucăţi de săpun, apoi au început „încurajările”: fac mizerie cât le prepar (săpunul face mizerie? deşi curăţam temeinic după proceduri); ocup bucătăria (deşi bucătăria a fost considerată ‘biroul ” meu şi o ocupam când nu erau alţii prin preajmă); săpunurile ocupă spaţiu (în dulap – care nu era reclamat de nimeni înainte); la vârsta ta ar trebui să te ocupi de lucruri mai serioase; dacă vrei să faci ceva îţi trebuie un plan de afaceri şi nu te pricepi deloc etc etc. Şi mi s-au trasat şi alte diverse sarcini, considerându-se că 18 ore de munca pe zi în folosul altora este prea puţin.

O prietenă bună, utilizatoare a săpunurilor mele (atât ea cât şi fiica ei care suferă de o afecţiune a pielii), a încercat să mă ajute punându-mă în contact cu o cunoştinţă care colabora cu un salon de masaj (nu, nu vă gândiţi departe, că nu e din acela!  ci masaj de recuperare!) şi astfel a trebuit să-mi pun mintea la contribuţie şi am creat câteva uleiuri de masaj. Din păcate, totul a fost o păcăleală, iar eu am rămas cu uleiurile. Dar şi cu formulele, din fericire!

Nu ştiu cum de n-am renunţat la tot. Păi nu puteam, asta însemna să renunţ la mine. Asta simţeam atunci, asta simt şi acum. Mi-am găsit un spaţiu ca să nu mai deranjez nimic şi pe nimeni în casa cu producţia şi cu depozitarea, deşi asta a creat alte discuţii. În schimb a creat o grămadă de reţete şi mii de idei, atât de multe că le pot lăsa moştenire, nu aş avea timp să le produc pe toate. Doar dacă îmi construiesc propriul imperiu! Pe care mi-l doresc nespus!

sapunuri

Până atunci, am mai umplut câteva dulapuri cu felurite săpunuri, care mai de care mai delicioase, cu care doresc să vă pot clăbuci şi pe voi.

Tu la ce consideri că ai putea renunţa din viaţa ta actuală pentru a trăi frumos? Lasă-mi părerea ta într-un comentariu mai jos şi haide să discutăm ce putem face ca să strălucim (la propriu!)

comments

3 thoughts on “La ce renunţi pentru a trăi frumos?

  1. Dana

    Draga mea, dacă tu îţi doreşti să construieşti propriul imperiu, o vei face. Până atunci nu descuraja: chiar dacă pentru moment nu acţionezi conform ideilor tale de libertate (adică nu renunţi la servici şi altele) , păstrând o atitudine mentală corectă, vei sfârşi prin a antrena toate forţele din interiorul tău care opun rezistenţă să acţioneze după voia Spiritului tău. Ai îmblânzit tu fiarele de la servici, le vei îmblânzi şi pe ele, micuţă doamnă.

    Reply
    1. Alyssimo Post author

      Multumesc pentru sustinere, Dana. Nu pierd tinta din priviri. Iar drumul, desi nu-i vad in intregime traseul, mi se asterne pas cu pas dinainte.

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *